De ce Türkiye este hotărâtă să găzduiască COP31?

Türkiye va găzdui summitul climatic COP31 de anul viitor după ce premierul australian Anthony Albanese a anunțat retragerea ofertei Canberrei.

By
Türkiye va găzdui summitul climatic COP31 de anul viitor în orașul-stațiune mediteranean Antalya.

Prim-ministrul australian Anthony Albanese afirmă că ministrul pentru schimbările climatice, Chris Bowen, va fi președintele COP pentru negocieri, iar Türkiye va găzdui conferința și va prelua președinția COP.

Determinarea Türkiye de a găzdui COP31 reflectă ambiția sa de a-și extinde rolul activ în diplomația păcii și în domeniul promovării politicilor climatice, a declarat expertul în climă Halil Hasar pentru publicația turcească T24.

El a spus că Türkiye este una dintre puținele țări capabile „să stea la masă și să vorbească cu toată lumea”, o calitate pe care o consideră esențială pentru natura incluzivă a conferințelor climatice ale ONU.

„Deciziile COP sunt luate prin consens”, a spus Hasar. „Ai nevoie de o gazdă care să poată vorbi confortabil cu toate părțile: UE, Rusia, țările din Golful Persic, Africa, Brazilia, Orientul Mijlociu și chiar națiunile din Pacific. Türkiye este într-o poziție de a înțelege și reprezenta toate părțile.”

El a semnalat și avantajele logistice ale Türkiye, subliniind capacitatea de cazare de peste 600.000 de locuri și facilitățile expoziționale și de convenții gata de utilizare a orașului Antalya, care îi permit țării să se pregătească pentru eveniment cu „ajustări minime”.

„Türkiye a fost întotdeauna alături de comunitățile vulnerabile”

Viceministrul mediului, urbanismului și schimbărilor climatice al Türkiye și negociatorul-șef pentru climă, Fatma Varank a declarat că Türkiye abordează problemele climatice cu empatie și cu un simț al responsabilității împărtășite.

„Schimbările climatice reprezintă o provocare globală care cere solidaritate, colaborare și înțelegere reciprocă”, a afirmat ea. Türkiye, a adăugat Varank, rămâne angajată să aducă contribuții constructive la agenda climatică globală și să păstreze o abordare incluzivă care să răspundă preocupărilor tuturor țărilor.

Varank a declarat că, menținând acțiunea climatică în centrul atenției, Türkiye acordă o importanță deosebită asigurării faptului că COP31 nu se concentrează doar pe o singură regiune, ci pe toate regiunile vulnerabile, inclusiv Pacificul, care se numără printre cele mai afectate de criza climatică.

„Pacificul este o regiune fragilă pe care Australia a dorit să o mențină pe agendă încă de la început. Ei au vrut să atragă atenția globală acolo. Noi am susținut acest lucru din toată inima. Türkiye a fost întotdeauna alături de comunitățile vulnerabile”, a spus ea.

Ea a subliniat în continuare că, în cazul în care Türkiye va prelua rolul de gazdă, va putea acționa ca o punte între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare.

Inițiativele primei-doamne a Türkiye

Activitatea primei-doamne a Türkiye, Emine Erdoğan, în domeniul sustenabilității și conștientizării climatice consolidează, de asemenea, angajamentul mai larg al Türkiye pentru un rol de lider incluziv în domeniul climatic și se aliniază ambiției sale de a găzdui COP31.

Erdoğan a devenit o figură centrală în conturarea agendei de mediu a țării, în special prin proiectul recunoscut la nivel internațional „Zero Deșeuri”, lansat sub conducerea sa în 2017.

Inițiativa promovează reducerea deșeurilor, reciclarea și practici ale economiei circulare în instituțiile publice, municipalități și sectorul privat, poziționând Türkiye ca un promotor al eficienței resurselor pe scena globală.

Proiectul a primit recunoaștere la nivel mondial, fiind recompensat cu premiul ONUDP „Global Goals Action” pentru contribuția sa la consumul și producția responsabile.

Emine Erdoğan a prezidat, de asemenea, Consiliul Consultativ la Nivel Înalt al ONU pentru Zero Deșeuri, reunit pentru a aduce laolaltă experți globali în vederea dezvoltării de standarde internaționale și extinderii practicilor de tip zero-deșeuri la scară mondială.

Ea prezintă frecvent acțiunea climatică ca pe o chestiune de justiție intergenerațională, subliniind că protejarea mediului face parte din „o responsabilitate față de generațiile viitoare”.