Inițiativa de guvernanță globală a Chinei se aliniază cu viziunea Türkiye pentru o nouă ordine

Președintele chinez, Xi Jinping, a prezentat recent Inițiativa pentru Guvernanță Globală (IGG) la Summitul Organizației de Cooperare de la Shanghai (OSC), propunând-o ca un nou cadru pentru o cooperare internațională mai echitabilă și mai incluzivă.

Poziționându-se atât ca „reformator”, cât și ca „protector” al ordinii globale, China prezintă IGG ca al patrulea pilon major al politicii sale externe, după Inițiativa Globală pentru Dezvoltare, Inițiativa Globală pentru Securitate și Inițiativa Globală pentru Civilizație.

În contextul incertitudinilor geopolitice și al scăderii încrederii în structurile de putere existente, China și-a prezentat viziunea pentru o lume mai echitabilă sub forma acestei inițiative.

IGG redefinește principiile care stau la baza angajamentului internațional. Cinci concepte fundamentale susțin această abordare: egalitatea suverană, respectul pentru dreptul internațional, multilateralismul autentic, o abordare centrată pe oameni și angajamentul pentru rezultate practice.

Potrivit Ministerului de Afaceri Externe al Chinei, aceste idei nu urmăresc să înlocuiască sistemul actual, ci să-l îmbunătățească, făcând instituțiile globale mai reprezentative, mai receptive și mai echitabile.

IGG își propune să modernizeze sistemul instituțional global, deplasându-l departe de unilateralism și confruntare ideologică.

Introducerea IGG reflectă recunoașterea faptului că ordinea existentă, modelată în mare parte după Al Doilea Război Mondial, nu mai este capabilă să gestioneze provocările complexe ale lumii de azi.

Provocările globale, precum criza climatică, guvernanța digitală și inegalitatea economică, necesită cooperare și reformă.

Mesajul Chinei este că niciun stat nu ar trebui să domine procesul de reformă și că toate țările, indiferent de mărimea sau bogăția lor, merită să aibă un cuvânt de spus în modelarea rezultatelor globale.

O intervenție oportună

Momentul lansării IGG este semnificativ. Anul 2025 marchează 80 de ani de la înființarea ONU, oferind o ocazie pentru reflecție globală.

Apariția IGG evidențiază adevărul mai profund că instituțiile postbelice ale lumii nu mai sunt adecvate scopului lor.

Așa cum subliniază un academic turc, cadrele stabilite după 1945, odinioară celebrate ca garanți ai păcii și prosperității, se confruntă acum cu dificultăți în gestionarea crizelor complexe ale secolului XXI.

Consiliul de Securitate al ONU, de exemplu, este frecvent paralizat de dreptul de veto al celor cinci membri permanenți, împiedicând abordarea unor conflicte majore, precum războiul Rusiei cu Ucraina sau genocidul din Gaza.

Aceasta a alimentat frustrarea globală și a relansat apelurile pentru reformă.

Președintele Türkiye, Recep Tayyip Erdoğan, a susținut de mult timp că ONU trebuie să evolueze dincolo de autoritatea restrânsă a puterilor fondatoare, afirmând celebru că „lumea este mai mare decât cinci”.

Critica sa rezonează cu IGG-ul Chinei, care urmărește, de asemenea, să stabilească un sistem mai incluziv și mai reprezentativ.

Odată considerată nucleul cooperării economice globale, Organizația Mondială a Comerțului (OMC) și-a pierdut influența în contextul disputelor dintre marile puteri și al incapacității sale de a actualiza regulile comerciale.

Între timp, prăbușirea unor tratate-cheie de control al armelor, precum INF, și erodarea acordurilor de neproliferare au stârnit temeri privind o nouă cursă a înarmării.

Pe fondul unui vid de leadership și legitimitate, IGG-ul Chinei câștigă relevanță prin promovarea unui dialog reînnoit și a unei securități împărtășite, ca alternativă la rivalitățile de tip Război Rece.

Simbolismul politic este la fel de clar. Statele Unite continuă să se retragă din angajamentele globale sub politica „America First” a președintelui Donald Trump.

Pe măsură ce Washingtonul se retrage, Beijingul înaintează. IGG reprezintă un răspuns calculat la vidul de leadership global, în special în cadrul instituțiilor care au fost odinioară conduse de puterile occidentale.

Inițiativa „nu urmărește să creeze un sistem alternativ”, ci vizează consolidarea mecanismelor ordinii globale actuale prin abordarea a trei probleme-cheie: subreprezentarea Sudului Global, erodarea autorității ONU și ineficiența implementării.

Mesajul este că guvernanța globală nu poate rămâne privilegiul unui grup restrâns, ci trebuie să evolueze pentru a reflecta realitatea multipolară actuală.

O strategie regională pentru China

IGG nu este doar o viziune globală, ci și o strategie regională. În Asia, unde China se confruntă atât cu oportunități, cât și cu constrângeri, inițiativa ar putea transforma natura relațiilor Beijingului cu vecinii săi.

Pentru Asia de Sud-Est, IGG oferă un cadru care pune accent pe cooperare și consultare, nu pe dominație. Prin prezentarea guvernanței ca proces colaborativ, mai degrabă decât ca competiție, IGG ar putea ajuta Beijingul să răspundă preocupărilor legate de ascensiunea sa.

În Asia Centrală, inițiativa completează prezența economică pe termen lung a Chinei prin Inițiativa Belt and Road (BRI). Cele două proiecte sunt interconectate: BRI se concentrează pe infrastructură, iar IGG pe instituții.

Aceasta permite Beijingului să se prezinte ca un lider colaborativ și orientat spre dezvoltare, consolidându-și influența prin dialog și interdependență economică.

Sprijinul Rusiei pentru IGG este, de asemenea, semnificativ, întrucât se aliniază cu viziunea Moscovei despre o ordine mondială multipolară și întărește inițiativele regionale și globale ale Chinei în cadrul acestui parteneriat emergent.

IGG nu poate fi înțeles izolat. Face parte dintr-un cadru ideologic mai larg care leagă principalele inițiative diplomatice și de dezvoltare ale Chinei în cadrul strategiei sale generale.

În timp ce BRI se concentrează pe conectivitate fizică, IGG reprezintă conectivitate conceptuală. Este o încercare a Chinei de a construi o infrastructură morală și instituțională care să legitimeze leadershipul său.

În timp ce BRI leagă economiile, IGG leagă valorile. Ambele inițiative urmăresc să conecteze țările într-o rețea de interdependență, cu un accent explicit pe guvernanță, suveranitate și respect reciproc.

Pentru Beijing, succesul IGG depinde de capacitatea de a transforma retorica în reciprocitate. Obiectivul pe termen lung al inițiativei este de a defini normele globale, nu doar de a le respecta.

Viziuni concurente: SUA și China

IGG are implicații clare pentru competiția dintre SUA și China. În Washington, a fost interpretat ca o provocare la adresa ordinii liberale stabilite după 1945.

Totuși, a considera China o amenințare existențială este mai mult „panică nejustificată decât analiză riguroasă”.

În loc să urmărească demontarea sistemului existent, IGG se prezintă ca un efort de a reorienta prioritățile globale spre un echilibru mai mare și beneficii reciproce.

În timp ce SUA promovează o lume divizată între democrații și autocratii, China prezintă IGG ca un model incluziv care respinge confruntarea ideologică.

Accentul Beijingului pe suveranitate și dezvoltare atrage multe țări care au devenit sceptice față de condițiile și dublul standard occidental.

Pentru Sudul Global, accentul inițiativei pe echitate și reformă rezonează în mod special, mai ales în contextul crizelor umanitare și economice în curs.

IGG dezvăluie o contradicție esențială în poziția globală a Chinei. Deși Beijingul susține egalitatea între națiuni, continuă să își afirme puterea prin acțiunile sale în Marea Chinei de Sud și prin extinderea influenței politice în întreaga regiune.

Această discrepanță între principiu și practică reprezintă cea mai mare amenințare la credibilitatea modelului de leadership chinez.

Cu toate acestea, receptarea tot mai largă a IGG sugerează că Beijingul s-a poziționat cu succes ca un centru alternativ de legitimitate.

Inițiativa oferă țărilor în dezvoltare o viziune de cooperare independentă de alinierea ideologică, un contrast puternic cu abordarea occidentală, pe care acestea o percep ca favorizând anumite state.

Implicații pentru Türkiye

IGG aduce atât oportunități, cât și incertitudini pentru Türkiye. Ca țară situată la intersecția Europei cu Asia și ca partener de dialog în cadrul OSC, Ankara se află într-o poziție unică pentru a înțelege și a se angaja în viziunea Chinei.

Türkiye a cerut de mult reformarea Consiliului de Securitate al ONU și o mai mare echitate în procesul decizional global.

Principiile IGG privind egalitatea suverană și reprezentarea echitabilă se aliniază, prin urmare, cu aceste aspirații. Prin cooperarea cu China în acest cadru, Türkiye ar putea să-și sporească influența în instituțiile internaționale, în special în domenii precum dezvoltarea, guvernanța digitală și acțiunea climatică.

Din punct de vedere economic, IGG ar putea completa legăturile sino-turce deja existente în cadrul BRI.

Agenda de guvernanță ar putea facilita extinderea proiectelor comune în tehnologie, tranziția energetică și conectivitatea digitală. Ambele țări sunt interesate de consolidarea cooperării Sud–Sud și de diversificarea portofoliului diplomatic într-un context de alianțe globale în schimbare.

Totuși, angajarea cu China în contextul IGG necesită și o calibrare atentă. Având relații instituționale profunde cu NATO și UE, Ankara urmărește să mențină o abordare echilibrată care să-i protejeze autonomia strategică, explorând totodată domeniile de cooperare cu Beijingul.

Deși atât China, cât și Türkiye susțin o „ordine mondială mai justă”, abordările lor diferă.

Narațiunea Türkiye se bazează pe pluralism civilizațional și umanitarism islamic, în timp ce cea a Chinei se inspiră din tradițiile confucianiste și socialiste.

Aceste diferențe ideologice ar putea deveni evidente pe măsură ce IGG evoluează.

Prin urmare, provocarea Ankarei este să se angajeze cu structuri emergente precum IGG într-un mod care să-i păstreze autonomia strategică și să completeze parteneriatele multilaterale existente.

Pe scurt, IGG solicită reformarea regulilor sistemului internațional, prezentând implicit inițiativa Chinei ca model pentru această reformă.

Pentru țările asiatice și din Sudul Global, oferă o oportunitate de a influența viitorul, mai degrabă decât de a se adapta pur și simplu la el.

Pentru SUA și aliații săi, marchează o schimbare a centrului intelectual al discursului global, de la Atlantic la Pacific, și de la internaționalismul liberal către ceea ce Beijingul numește „destin împărtășit”.

Pentru Türkiye, IGG deschide un spațiu strategic de angajament în termeni proprii, oferind oportunitatea de a-și consolida influența multilaterală, menținând în același timp independența într-o eră definită de competiția marilor puteri.

Pe măsură ce ONU intră în al nouălea deceniu, lumea trebuie să aleagă între a se agăța de un sistem depășit și a participa la reînnoirea sa.

Dacă IGG va forma baza acestei reînnoiri depinde nu doar de aspirațiile Chinei, ci și de disponibilitatea altor națiuni de a colabora pentru a contura o ordine mai echitabilă și mai incluzivă.