Ce se întâmplă în Sudan și cum s-a ajuns la această situație gravă?

Sudan se confruntă cu una dintre cele mai grave crize umanitare din lume în prezent.

Peste 30 de milioane de oameni — mai mult de jumătate din populație — au nevoie de ajutor. Dintre aceștia, 9,6 milioane sunt strămutați din casele lor, iar aproape 15 milioane de copii luptă pentru supraviețuirea zilnică, conform datelor ONU.

Insecuritatea alimentară acută afectează aproximativ 24 de milioane de persoane, iar foametea a fost declarată oficial în unele tabere pentru persoane strămutate, cum ar fi cele din apropierea orașului Al Fashir.

Luptele dintre armata națională și un grup paramilitar puternic au devastat țara, provocând foamete, strămutări în masă și violență generalizată.

Cine sunt combatanții?

Războiul opune Forțele Armate Sudaneze (SAF), conduse de generalul Abdel Fattah al-Burhan, împotriva Forțelor de Sprijin Rapid (RSF), comandate de Mohamed Hamdan Daglo, cunoscut sub numele de Hemedti. SAF reprezintă armata regulată a țării și a fost mult timp principalul pilon al statului. În schimb, RSF a evoluat din grupuri militante susținute de guvern, cunoscute sub numele de Janjaweed, notorii pentru rolul lor în atrocitățile din timpul războiului din Darfur din anii 2000.

De-a lungul timpului, RSF s-a transformat într-o forță paramilitară formală, cu propria structură de comandă, rețele de finanțare — în special din mineritul aurului — și legături externe.

Cum a ajuns Sudan în această situație? Cronologie.

2003: Războiul din Darfur

Grupuri rebele non-arabe din Darfur s-au ridicat împotriva guvernului sudanez, acuzându-l de decenii de neglijare politică și economică. Khartoum a răspuns înarmând milițiile arabe — Janjaweed — care au desfășurat campanii de distrugere totală, ucigând zeci de mii de oameni și strămutând milioane.

Majoritatea luptătorilor au fost recrutați din triburi din Darfur. Înainte de actualul război, analiștii estimau că RSF avea aproximativ 100.000 de militanți desfășurați în Darfur și alte regiuni.

În februarie 2003, două grupuri rebele, Armata/Mișcarea de Eliberare a Sudanului (SLA/M) și Mișcarea pentru Justiție și Egalitate (JEM), formate din membri ai grupurilor etnice Fur, Masalit și Zaghawa, au cerut încetarea marginalizării economice cronice și au solicitat împărțirea puterii în statul sudanez, conform unui raport Human Rights Watch.

Până în 2007, impactul umanitar era enorm. Sute de mii de oameni au fost uciși, iar peste două milioane au fost strămutați, deși nemulțumirile legate de pământ, identitate și putere au rămas nerezolvate.

2013: Nașterea RSF

Sub fostul președinte Omar al-Bashir, Janjaweed a fost reorganizat în RSF, primind statut legal sub serviciul de informații al Sudanului și fiind însărcinat cu „combaterea rebeliunii”.

Hemedti, un fost negustor de cămile devenit lider militar, a avansat rapid pentru a comanda RSF, transformând gruparea într-un imperiu militar semi-independent.

Deși acorduri de pace au fost semnate în 2006, 2010 și din nou în 2020, acestea nu au abordat cauzele profunde ale conflictului și nu au oferit responsabilitate pentru atrocitățile din Darfur, permițând impunitatea și violența localizată să persiste.

2017: RSF câștigă putere

Parlamentul Sudanului a adoptat o lege care făcea din RSF parte a forțelor armate naționale, deși aceasta și-a păstrat propria structură de comandă. Această situație a creat două structuri militare paralele — o rețetă pentru confruntări viitoare.

Analiștii susțin că această structură duală a alimentat ulterior lupta pentru putere dintre armată și RSF în legătură cu o propusă fuziune, conform unui relatărilor Anadolu.

2019: Revoluția și căderea lui Bashir

Situația a evoluat în 2019, când liderul de lungă durată Bashir a fost înlăturat în urma unor proteste populare masive, iar un guvern de tranziție civil-militar fragil a fost format.

RSF a contribuit la înlăturarea lui Bashir în aprilie 2019, iar Hemedti a fost numit vicepreședinte al Consiliului Suveran de tranziție, condus de Abdel Fattah al-Burhan.

Burhan și Hemedti, atunci aliați incomozi, au format un consiliu de tranziție care a promis guvernare civilă. Însă tensiunile au persistat între armată și RSF, care a păstrat controlul asupra unei mari părți din Darfur și capitală.

2021: Lovitura de stat

Tranziția fragilă s-a prăbușit când Burhan și Hemedti au organizat o lovitură de stat, marginalizând civilii. Parteneriatul lor s-a destrămat curând din cauza disputelor privind modul — și dacă — RSF ar trebui să fie integrată în armată.

Generalul Burhan a cerut integrarea rapidă sub comanda armatei, în timp ce Hemedti s-a opus, temându-se de pierderea autonomiei și a controlului asupra rețelelor sale militare și financiare vaste.

2023: Războiul civil izbucnește

În aprilie 2023, luptele au izbucnit între cele două forțe în Khartoum și în întreaga țară. RSF a folosit tactici de război urban pentru a cuceri mari părți din capitală și din Darfur, în timp ce armata s-a bazat pe lovituri aeriene și artilerie.

Peste 40.000 de oameni au fost uciși, conform cifrelor ONU, dar organizațiile de ajutor umanitar spun că numărul real ar putea fi de multe ori mai mare.

2024 – 2025: Prăbușirea și atrocitățile

După 18 luni de asediu, RSF a capturat săptămâna trecută Al Fashir, ultima redută a armatei din Darfur. Martorii și organizațiile de ajutor au raportat masacre, foamete și atacuri sistematice asupra civililor. ONU a avertizat că situația ar putea echivala cu genocid.

Foametea a fost declarată în părți din Darfur, iar peste 9,6 milioane de oameni sunt acum strămutați — cea mai mare criză de strămutare din lume.

Războiul din Sudan nu este doar o luptă pentru putere politică; este destrămarea unui stat. Puterile regionale au susținut facțiuni rivale, alimentând violența. Între timp, accesul umanitar se prăbușește, iar civilii suportă greul.

Așa cum a spus un oficial ONU: „Aceasta este una dintre cele mai grave crize de protecție pe care le-am văzut în ultimele decenii.”