În ciuda atacurilor aeriene israeliene continue asupra Gazei, un nou armistițiu negociat începe să prindă contur în enclava palestiniană devastată, cu convoaie de ajutor umanitar traversând granița Rafah în conformitate cu termenii unui acord pe care mulți îl considerau imposibil.

În centrul acestui succes improbabil se află Türkiye, al cărei rol de mediator și garant a schimbat cursul negocierilor care păreau incerte. Când președintele american, Donald Trump, a dezvăluit pe 29 septembrie planul său de pace în 20 de puncte pentru Gaza, reacțiile au fost rezervate.

Planul promitea încetarea ostilităților, schimburi de prizonieri și ajutor umanitar neîngrădit, dar lăsa lacune evidente. Nu existau mecanisme clare de aplicare, un calendar pentru retragere sau garanții credibile pentru respectarea acordului.

Pentru Hamas, afectat de genocidul de doi ani al Israelului, propunerea părea să nu ofere protecție sau responsabilitate. Criticii s-au întrebat dacă planul era mai degrabă un spectacol politic decât o politică reală. Mulți au subliniat anunțul unilateral al lui Trump și lipsa de consultare cu mediatori cheie precum Egiptul și Qatarul.

Hamas, la rândul său, a declarat că nu va lua în considerare dezarmarea sau eliberarea prizonierilor fără „garanții obligatorii” — o linie roșie pe care Türkiye avea să o adopte și să o pună în aplicare mai târziu.

Cum a schimbat Türkiye jocul

Türkiye a fost invitată să participe la discuțiile de la Sharm El-Sheikh, o reflectare a credibilității Ankarei în relația cu Hamas și a relației personale a lui Trump cu președintele Erdoğan.

Delegația Türkiye a fost condusă de șeful Organizației Naționale de Informații (MIT), Ibrahim Kalin, care a reprezentat diplomația politică a Ankarei și a coordonat angajamentul operațional. El a ajutat la articularea viziunii Türkiye pentru un armistițiu credibil, în timp ce coordona comunicarea între oficialii Hamas, SUA, Egipt și Qatar.

Dar înainte de toate acestea, a avut loc vizita de succes a președintelui Recep Tayyip Erdoğan în SUA, în timpul căreia a discutat cu președintele Trump despre probleme de importanță vitală, inclusiv situația Palestinei.

Joi, Trump a recunoscut rolul lui Erdoğan în obținerea acordului. Observatorii negocierilor de la Sharm El-Sheikh au remarcat că participarea Türkiye a oferit structură și credibilitate suplimentară discuțiilor care se aflau în impas.

Discuțiile au inclus propuneri pentru un sistem de garanții în patru părți — implicând Türkiye, Egipt, Qatar și SUA — pentru a asigura respectarea acordului, monitorizarea încălcărilor armistițiului și gestionarea schimburilor de prizonieri.

Deși responsabilitățile specifice erau încă în curs de definire, mecanismele subliniază efortul colaborativ de a menține armistițiul. Acest cadru a răspuns direct cererii principale a Hamas: prezența unor garanți de încredere pentru a preveni acțiunile unilaterale ale Israelului.

De asemenea, a oferit Washingtonului un mecanism politic viabil pentru a reasigura părțile aflate în conflict. Implicarea Ankarei, deși inițial privită cu reticență la Tel Aviv, a ajuns să fie considerată esențială pentru obținerea sprijinului Hamas.

Ca rezultat, ceea ce a început ca o propunere vagă a SUA a evoluat într-un plan structurat, monitorizat și etapizat. În câteva zile de la implicarea Türkiye în discuții, cele două părți au convenit asupra conturului unui armistițiu pe care toți mediatorii principali îl puteau susține.

De ce acest armistițiu este diferit

Acest acord se distinge de cele două încercări anterioare de armistițiu — una la sfârșitul anului 2023 și alta la începutul anului 2025 — ambele eșuate din cauza atacurilor aeriene continue ale Israelului și a lipsei mecanismelor de aplicare.

De această dată, mecanismul de garanții multiple — cu roluri definite, monitorizare în timp real și un comitet de urmărire — a creat o structură de aplicare fără precedent în acordurile anterioare.

Conform noilor termeni, schimburile de prizonieri și accesul umanitar sunt secvențiale. Armele urmează să fie clasificate în stocuri „defensive” și „ofensive”, cele defensive fiind transferate treptat către o nouă autoritate tehnocrată palestiniană.

Biroul politic al Hamas a acceptat propunerea. Acordul a fost finalizat la Sharm El-Sheikh. În câteva ore, camioanele de ajutor au început să intre în Gaza prin Rafah, marcând un prim test al armistițiului.

Arabia Saudită și Iordania, deși nu au fost mediatori principali, s-au alăturat discuțiilor pentru a oferi legitimitate regională și sprijin politic pentru restabilirea securității și stabilității în Gaza.

Pentru Türkiye, acest armistițiu reprezintă mai mult decât o victorie diplomatică; este o afirmare strategică a principiului său de politică externă de lungă durată: că pacea durabilă în Orientul Mijlociu depinde de soluția cu două state, cu o guvernare palestiniană legitimă, echitate umanitară și garanții de securitate credibile.

Președintele Erdoğan a promis deja participarea Türkiye la forța internațională care va supraveghea implementarea pe teren și localizarea captivilor israelieni dispăruți. „Cu voia lui Allah” a spus el, „Türkiye se va alătura forței care va asigura durabilitatea acestui acord”.

Acest armistițiu a redefinit deja rolul diplomatic al Türkiye în regiune. Capacitatea sa de a se angaja constructiv atât cu partenerii occidentali, cât și cu cei din Orientul Mijlociu i-a consolidat reputația de mediator credibil, pragmatic, de încredere și capabil să transforme obiective politice complexe în acorduri viabile.

Dacă actualul armistițiu va rezista, va fi o dovadă că pacea credibilă necesită atât voință politică, cât și garanți practici. Türkiye a oferit ambele.

Pentru Gaza, aceasta înseamnă acum o șansă fragilă, dar reală, de recuperare, cu condiția ca atacurile israeliene să înceteze și toate părțile să respecte armistițiul.

Pentru Türkiye, marchează afirmarea unei politici externe care îmbină convingerea morală cu capacitatea strategică și readuce soluția celor două state în centrul păcii din Orientul Mijlociu.