Prim-ministrul francez Sebastien Lecornu și-a prezentat demisia președintelui Emmanuel Macron, la doar câteva zile după ce a anunțat un nou Cabinet, care a atras critici dure din partea întregului spectru politic.

Luni, Macron a acceptat demisia lui Lecornu, a raportat postul de televiziune BFM TV, citând Palatul Elysée.

Lecornu, numit în funcție cu mai puțin de o lună în urmă după prăbușirea guvernului condus de François Bayrou, a prezentat duminică o componență a Cabinetului în mare parte neschimbată. Anunțul său a declanșat imediat reacții negative, liderii opoziției acuzându-l pe Macron că ignoră apelurile alegătorilor pentru o schimbare.

„Decizia de a menține neschimbat acest guvern, condus de omul care a falimentat Franța, este patetică”, a scris lidera partidului de extremă dreapta Rassemblement National, Marine Le Pen, pe X, referindu-se la revenirea fostului ministru de finanțe Bruno Le Maire în funcția de ministru al apărării.

Liderul Partidului Verde, Marine Tondelier a declarat că aliații lui Macron și-au dus „disprețul față de democrație la un nou nivel”, în timp ce liderul socialist Boris Vallaud a acuzat guvernul că „afundă țara în haos în fiecare zi”.

Ministrul de interne, Bruno Retailleau a anunțat că va convoca un comitet strategic al Republicanilor pentru a evalua consecințele politice, adăugând că noul Cabinet „nu reflectă ruptura promisă.”

Un Cabinet de scurtă durată

În cadrul guvernului propus de Lecornu, Roland Lescure, membru al partidului Renaissance al lui Macron, a fost desemnat ministru al finanțelor, în timp ce Bruno Le Maire a revenit în guvern ca ministru al apărării — o mișcare văzută ca simbol al refuzului lui Macron de a schimba direcția.

Alte numiri au inclus pe Eric Woerth ca ministru pentru organizare teritorială, Naima Moutchou pentru transformare și afaceri digitale, Mathieu Lefevre pentru relații parlamentare și Marina Ferrari pentru sport și tineret. Figuri cheie precum ministrul de externe Jean-Noel Barrot, ministrul justiției Gerald Darmanin și ministrul educației Elisabeth Borne și-au păstrat posturile.

Demisia lui Lecornu marchează încă un eșec pentru Macron, a cărui președinție a fost afectată de instabilitatea Cabinetului și de polarizarea politică tot mai mare, pe fondul creșterii inflației și nemulțumirii publice față de măsurile de austeritate.

Sebastien Lecornu, un prim-ministru cu recorduri

Demisia lui Lecornu a stabilit mai multe recorduri politice în istoria modernă a Franței. El a devenit prim-ministrul cu cel mai scurt mandat, rămânând în funcție doar 27 de zile, și a supravegheat cea mai lungă perioadă fără guvern, de 26 de zile.

Guvernul său a fost, de asemenea, cel mai de scurtă durată, prăbușindu-se la doar 12 ore după formare. Lecornu este singurul prim-ministru francez care nu a susținut niciodată o declarație de politică generală în fața parlamentului.

Demisii recente ale prim-miniștrilor francezi

François Bayrou (august–septembrie 2025)

Guvernul lui Bayrou s-a prăbușit pe 8 septembrie, la mai puțin de două luni de la preluarea funcției, când a pierdut un vot de încredere în Adunarea Națională. Propunerea sa pentru un plan strict de austeritate de 44 de miliarde de euro pentru reducerea datoriei publice a Franței — care a ajuns la 115% din PIB — a alienat atât parlamentarii de stânga, cât și pe cei de dreapta. Eșecul său a evidențiat diviziunile profunde privind reforma fiscală în al doilea mandat al lui Macron.

Michel Barnier (aprilie–decembrie 2024)

Veteranul negociator al UE, Michel Barnier, a fost forțat să demisioneze în decembrie 2024, după ce guvernul său nu a reușit să obțină aprobarea parlamentară pentru bugetul din 2025. O alianță rară între partidele de stânga și cele de extremă dreapta s-a unit pentru a adopta o moțiune de cenzură, condamnând agenda de austeritate a lui Barnier și acuzând guvernul că nu a abordat inegalitatea și creșterea costului vieții.

Elisabeth Borne (mai 2022–aprilie 2024)

Borne a demisionat în aprilie 2024, după doi ani tumultuoși marcați de proteste ample împotriva reformelor pensiilor, care au crescut vârsta de pensionare și au declanșat luni de greve. Deși a supraviețuit mai multor moțiuni de cenzură, ea a demisionat pe fondul diviziunilor tot mai mari din cadrul coaliției centriste a lui Macron și al scăderii dramatice a aprobării sale în rândul opiniei publice.