Pentru mulți, diminețile nu încep cu o ceașcă de cafea sau o plimbare în parc, ci cu o derulare rapidă prin feed-ul de pe rețelele de socializare. Unii chiar se trezesc în toiul nopții pentru a verifica notificările sau aprecierile la ultima fotografie postată.
Pentru o generație dependentă de rețelele de socializare și știrile online, notificările, aprecierile și videoclipurile scurte dictează ritmul zilei.
Psihologii spun că în spatele acestei obsesii se află o anxietate constantă că viața se întâmplă în altă parte, în feed-ul altcuiva, un fenomen descris prin acronimul FOMO — teama de a pierde ceva important.
Pe măsură ce lumea devine tot mai obosită de bombardamentul constant de informații, un nou concept atrage atenția cercetătorilor: JOMO, sau bucuria de a pierde ceva.
Conceptul de JOMO a intrat recent în literatura academică datorită unui studiu internațional condus de cercetători de la Universitatea de Stat din Washington și mai multe universități din Türkiye. Publicat în revista de specialitate Psychological Reports, studiul a analizat 932 de utilizatori de rețele sociale din 29 de provincii din Türkiye, cu vârste între 18 și 45 de ani.
Rezultatele au arătat că persoanele care se deconectează în mod deliberat de la rețelele sociale raportează niveluri mai scăzute de stres, anxietate, singurătate și depresie, dar și un nivel mai ridicat de satisfacție în viață.
Dacă FOMO generează neliniște și comparații, JOMO invită oamenii să savureze momentul prezent și să vadă deconectarea ca pe o eliberare, nu ca pe o lipsă.
„Cei care se bucură cu adevărat de a fi offline sunt cei mai puțin expuși riscului de dependență de rețelele de socializare”, a scris Adem Kantar, unul dintre autorii studiului.
„Nu se plictisesc când sunt singuri și găsesc modalități satisfăcătoare de a-și petrece timpul fără a avea nevoie de o audiență digitală. În lumea de astăzi, oamenii sunt atât de ocupați să țină pasul cu totul, încât ajung să-și rateze propriile vieți.”
Toată lumea pare fericită
Psihologul clinic din Istanbul, Fazilet Seyitoğlu, care oferă consiliere cuplurilor și tinerilor, avertizează că utilizarea excesivă a rețelelor sociale nu este doar o distragere, ci și o sursă majoră de stres emoțional.
„Petrecerea unui timp excesiv online este strâns legată de depresie și anxietate”, spune Seyitoğlu pentru TRT World.
„Când oamenii urmăresc constant viețile altora, ajung să-și neglijeze propriile vieți—și, mai rău, să se simtă nemulțumiți de ei înșiși.”
Ea subliniază că ceea ce este prezentat online este adesea o iluzie.
„Pe ecran, toată lumea pare infinit de fericită. Dar nimeni nu vede ce se află în spate—certurile, singurătatea, epuizarea, chiar și datoriile din spatele acelor fotografii strălucitoare. Rețelele sociale sunt o lume a fericirii artificiale.”
Această iluzie, susține Seyitoğlu, alimentează o cultură a comparației constante. Evenimentele importante din viață—petreceri pentru bebeluși, logodne, aniversări—sunt din ce în ce mai mult organizate pentru a fi prezentate online.
„Ceea ce ar trebui să fie momente intime de familie sunt acum spectacole regizate de cheltuieli și strălucire”, observă ea.
„Fetele adolescente, de exemplu, simt presiunea de a cumpăra produse de înfrumusețare fără sfârșit pentru a arăta tinere și perfecte—deși sunt deja tinere și frumoase.”
Efectele se resimt și în căsnicii. Mulți bărbați, spune Seyitoğlu, se plâng în timpul ședințelor de terapie că soțiile lor așteaptă cadouri și gesturi inspirate din ceea ce văd online.
„Aceste cerințe nu provin din dorințe reale, ci din comparație”, explică ea. „Rețelele sociale îi învață pe oameni să măsoare dragostea prin afișări materiale.”
Vocile unei generații tinere
Dincolo de experți, tinerii înșiși încep să articuleze costul conectivității constante.
O tânără, care a vorbit cu TRT World sub condiția anonimatului, descrie decizia ei de a renunța la rețelele sociale.
„Mi-am șters toate conturile acum șase luni”, spune ea.
„La început, a fost ciudat, ca și cum aș fi pierdut o parte din identitatea mea. Dar acum zilele mele sunt pline de meditație, plimbări liniștite și timp pentru mine.”
Ea adaugă că nivelul ei de anxietate a scăzut și se simte mai mulțumită decât oricând în timp ce derula prin feed-uri nesfârșite.
„Am realizat în cele din urmă că nu pierdeam nimic—dacă pierdusem ceva, era propria mea viață, în timp ce priveam un ecran.”
Spre bucurie și recunoștință
JOMO oferă un contrapunct, spun experții.
În loc să urmărească ce fac alții, JOMO pune accent pe prezență, recunoștință și acceptare.
Studiul a constatat că persoanele care îmbrățișează JOMO sunt mai predispuse să se bucure de activități solitare—citit, plimbări, jurnal, ascultarea muzicii sau pur și simplu savurarea liniștii—fără a simți nevoia de a le împărtăși.
„Fiecare dintre noi are deja o listă de lucruri pentru care să fim recunoscători”, spune Seyitoğlu.
„În loc să ne întrebăm - «De ce nu am ceea ce au alții?», putem întreba- «Ce m-a făcut să zâmbesc astăzi? Ce lumină am observat? Ce bucurie simplă îmi aparține doar mie?». Acolo se află adevărata fericire.”
Pe măsură ce lumea digitală accelerează, JOMO poate părea contracultural, chiar rebel. Totuși, psihologii îl văd nu ca pe o retragere, ci ca pe un act de reechilibrare—o modalitate de a recâștiga frumusețea obișnuită a vieții din tirania comparației nesfârșite.
Trecerea de la FOMO la JOMO, sugerează Seyitoğlu, nu înseamnă abandonarea completă a rețelelor de socializare, ci schimbarea relației cu acestea.
„Când încetezi să mai urmărești viețile altora”, spune ea, „îți redescoperi propria viață”.
