Cel de-a 12- lea Summit al Organizației Statelor Turcice (OST), desfășurat săptămâna trecută, a avut ca temă centrală „Pacea și securitatea regională”.

Cu toate acestea, pentru mulți, mesajul cel mai durabil al întâlnirii liderilor turcici nu a fost despre securitate. A fost despre litere.

Președintele Türkiye, Recep Tayyip Erdoğan le-a oferit liderilor prezenți două cărți — una despre lucrările lui Cinghiz Aitmatov, renumitul autor kârghâz, și alta inspirată din Oguzname, legendele genealogice ale popoarelor turcice — ambele tipărite în noul alfabet turcic comun propus, format din 34 de litere.

Acest gest are implicații politice, culturale și tehnologice profunde.

Căutarea unui alfabet comun pentru popoarele vorbitoare de limbi turcice nu este o idee nouă. De fapt, aceasta datează de aproape un secol, de la Primul Congres de Turcologie desfășurat la Baku în 1926, unde savanții și oamenii de stat au propus pentru prima dată un alfabet bazat pe litere latine.

Proiectul a fost însă întrerupt în perioada sovietică, când republicile turcice au fost obligate să adopte alfabetul chirilic. După dizolvarea Uniunii Sovietice în 1991, aspirația a fost reluată. Acum, sub umbrela instituțională a OST, inițiativa a căpătat un nou impuls.

În septembrie 2024, Comisia pentru Alfabetul Turcic Comun s-a reunit în Azerbaidjan și a convenit asupra unui sistem standardizat de 34 de litere, conceput pentru a respecta diversitatea fonetică a limbilor turcice, facilitând în același timp alfabetizarea transfrontalieră.

Asistenta universitară Bașak Kuzakçı, specialistă în studii culturale turcice la Universitatea Marmara din Istanbul, explică semnificația acestui efort de lungă durată.

„Problema unui alfabet comun a fost un ideal pe care l-am contemplat de generații”, declară ea pentru TRT World.

„Realizarea unității alfabetice nu este o chestiune tehnică, ci o apropiere culturală. Dacă un student turc poate citi cu ușurință un text în kazahă, kârgâză sau uzbecă, zidurile mentale care ne despart vor începe să se dizolve.”

Totuși, Kuzakçı adaugă că există provocări.

„Sarcina necesită o planificare științifică atentă și o coordonare puternică între state. Diferențele fonetice dintre limbile turcice trebuie abordate... sistemul de 34 de litere trebuie să păstreze flexibilitatea pentru a proteja sistemele sonore unice ale fiecărei limbi.”

„Succesul alfabetului comun va depinde de abordarea procesului nu ca pe o «impunere», ci ca pe un proiect de «armonizare». Îl considerăm drept un pod cultural: unul care respectă identitatea fiecărei țări, facilitează comunicarea și permite diverselor dialecte să se hrănească dintr-o rădăcină comună.”

Alfabetul întâlnește tehnologia

Susținătorii argumentează că alfabetul comun nu este doar despre conservarea culturală, ci și despre relevanța digitală. Standardizarea, spun ei, va face limbile turcice mai interoperabile în baze de date, software și sisteme de inteligență artificială.

„Un alfabet comun va apropia limbile turcice în sfera digitală, de la baze de date la modele AI de instruire”, adaugă Kuzakçı.

„Creează un câmp larg de compatibilitate. În era inteligenței artificiale, limba nu este doar cultură — este infrastructură.”

Acest aspect tehnologic explică de ce inițiativa rezonează puternic într-un moment în care marile puteri investesc masiv în tehnologii lingvistice bazate pe inteligența artificială.

Pentru statele turcice, unificarea scrierii este o modalitate de a se asigura că vocile lor nu se pierd în era digitală.

Profesorul Yașar Sarı, specialist în relații internaționale și expert în Eurasia la Universitatea Ibn Haldun, subliniază profunzimea rădăcinilor acestui proiect.

„Problema alfabetului a fost una dintre cele mai timpurii și constante dezbateri în lumea turcică”, declară el pentru TRT World.

„Încă din anii 1990, savanții ajunseseră deja la un consens asupra sistemului de 34 de litere. Semnificația sa politică a apărut mai recent, când Academia Internațională Turcică a anunțat că s-a ajuns la un acord”, adaugă el.

El subliniază, de asemenea, semnificația simbolică a gestului președintelui Erdoğan în orașul Gabala din nordul Azerbaidjanului, unde a avut loc summitul.

„Prin publicarea unei cărți despre Cinghiz Aitmatov, care a dat glas emoțiilor comune ale popoarelor turcice, și a Oguzname, care formează coloana vertebrală genealogică a identității turcice, Türkiye a făcut ca aceste lucrări să fie lizibile peste granițe”, adaugă el.

„Deschide ușa pentru a aborda nu doar o națiune, ci un colectiv. Pe termen lung, acest lucru va permite societăților turcice să dezvolte un cadru intelectual comun”, concluzionează el.

La întâlnirea Consiliului Turcic din Antalya, în 1993, s-a luat decizia de a adăuga litere precum ‘Q, X, W, Ñ, Ä’ alfabetului turcic ca standard comun.

În ultimii ani, acest proces a căpătat o formă instituțională sub cadrul OST.

Comisia pentru Alfabetul Turcic Comun s-a reunit în Azerbaidjan între 9 și 11 septembrie 2024 și a ajuns la un consens asupra unui sistem de 34 de litere.

Acest alfabet acomodează atât diferențele fonetice dintre dialecte, cât și armonia bazată pe structura silabică.

Astfel, obiectivul alfabetului comun exprimat la cel mai recent summit se bazează pe aproape un secol de istorie și o moștenire culturală profundă.

Armonie culturală

Profesorul Sarı subliniază că întâlnirea de la Gabala a marcat unul dintre cei mai concreți pași făcuți de la adoptarea oficială a numelui actual al OST în 2021.

„În ciuda diferitelor sisteme de guvernare și perspective politice, statele membre găsesc un teren comun. Cea mai fundamentală valoare comună este identitatea, iar cel mai esențial element al identității este limba”, explică el.

Efortul pentru alfabetul comun include și inițiative de a recunoaște oficial ziua de 15 decembrie ca „Ziua Limbii Familiei Turcice” la nivel internațional.

Un astfel de demers nu doar că ar institui unitatea lingvistică în lumea turcică, ci ar ridica-o și pe scena globală.

În această lumină, Gabala ar putea fi amintită nu doar pentru declarațiile sale despre pace și securitate, ci și pentru punerea bazelor unei noi arhitecturi culturale și digitale.

„Când o idee devine acțiune, creează o hartă mentală comună. Aceasta este adevărata semnificație a alfabetului comun — nu doar conservarea trecutului, ci modelarea viitorului împreună”, spune Kuzakçı.

În cele din urmă, alfabetul comun reprezintă mai mult decât o reformă lingvistică; este un pod către un viitor al unei unități mai profunde și al unui progres comun.

Prin transformarea unui vis vechi de un secol în politică, statele turcice semnalează că sunt pregătite să scrie împreună următorul capitol al poveștii lor — unul în care cultura, tehnologia și identitatea converg.

„Pe termen lung, cred că adoptarea unui alfabet comun va permite comunităților turcice să gândească împreună, să dezvolte un cadru intelectual comun și să cultive o conștiință comună”, adaugă profesorul Sarı.